Frumuseţile locului ar putea atrage turiştii, însă problema rămâne infrastructura care trebuie pusă la punct, iar pentru acest lucru este nevoie de mulţi bani, crede primarul, Liviu Macavei.

Comuna Mogoş, situată între Munţii Metaliferi şi Munţii Trascăului are un re lief muntos. A fost atestată documentar pentru întâia oară în anul 1760, pe atunci purtând numele de Mogoş-Micleşti, populaţia localităţii ducând încă de atunci o viaţă silvano-pastorală, valorificând condiţiile oferite de cadrul natural.

Cu o suprafaţă totală de 82 km pătraţi, co muna are în componenţă 21 de sate, multe dintre acestea astăzi nemaiavând nici un locuitor.

Majoritatea locuitorilor comunei sunt oameni vârstnici, dar care încă mai muncesc pământul şi cresc vite şi oi. Aşa cum îmi spunea un locuitor al satului, în perioada comunismului comunele Mogoş şi Sălciua asigurau necesarul de lapte şi carne al judeţului. Ne-o confirmă şi actualul primar, Liviu Macavei, un fiu al satului care conduce destinele comunei de aproape 8 ani.

Edilul s-a născut într-o familie cu o situaţie materială modestă. A urmat cursurile şcolii primare în comună, după care Liceul “HCC” Abrud. Timp de 6 ani a lucrat ca dascăl suplinitor, iar mai apoi la Institutul de Proiectări Deva, ca tehnician topograf. În anul 2002 îşi deschide propria- i firmă de comerţ, iar doi ani mai târziu devine primar al comunei.

Domnule primar, care este principala ocupaţie a locuitorilor de aici?

- Ocupaţia de bază a locuitorilor de aici a fost dintotdeauna creşterea animalelor, agricultura îndeosebi. Aici se cresc cele mai frumoase animale, animale care sunt ,,vânate” de cei mai mari crescători din ţară şi străinătate. Ele sunt vândute de localnici în târg, târg care este organizat în fiecare lună, în a treia zi de sâmbătă. După ultimul recensământ, în comună mai există un număr de 1600 bovine şi peste 1400 ovine. Pământul se mai lucrează într-o proporţie foarte mică, bătrânii rămaşi aici au forţe reduse de muncă, iar odată cu reducerea animalelor nici pâmânturile nu mai rodesc cum rodeau odinioară. Peste 60 de familii au depus totuşi proiecte de finanţare pe Măsura 141 pentru înfiinţarea unor ferme agricole de subzistenţă. Localnicii cresc vaci.

Este valorificat laptele astăzi în comuna Mogoş?

- Din păcate nu, pe de o parte din cauza scăderii numărului bovinelor, dar cauza principală rămâne preţul mic de achiziţie al acestuia, dar şi interesul scăzut al procesatorilor de lapte. Din păcate, cred că o cauză este şi lipsa unei infrastructuri moderne, drumul până la Alba Iulia este în proporţie de 80% neasfaltat. Cândva locuitorii de aici trăiau oarecum din vânzarea laptelui şi a altor produse lactate. Spune-ţi că trăiau oarecum.

Mai aveau şi alte surse de venit ?

- Până acum câţiva ani mulţi locuitori de aici lucrau în minerit, fie la Roşia Montană fie la Roşia Poieni, însă odată cu reducerea numărului de muncitori din industria minieră şi închiderea minelor aceştia şi-au pierdut locurile de muncă.

Închiderea minelor a influenţat viaţa comunei?

-Da, chiar foarte mult, foarte mulţi locuitori şi-au părăsit casele, gospodăriile şi au migrat spre oraş în căutarea unui loc de muncă. Astăzi avem peste 200 de tineri care muncesc în străinătate, o fac cu drag nu doar pentru ei, dar mai ales pentru a-şi întreţine părinţii de aici care sunt bolnavi şi care nu mai pot creşte vite şi munci pământul.

Care sunt astăzi cele mai populate sate ale comunei?

-Cele mai populate sate sunt cele situate în apropierea centrului comunei-Mămăligani, Mo goş, Poienile, Borleşti şi Valea Barnii.

Cum aţi găsit comuna la preluarea mandatului şi care au fost priorităţile dumneavoastră?

- În urmă cu aproape 8 ani, infrastructura comunei era foarte proastă, transportul şco lar era inexistent, reţeaua de apă la pământ, lipsea încă curentul electric în multe gospodării. Primele proiecte pe care le-am im – plementat deja au vizat modernizarea infrastructurii comunei, reabilitând 3 tronsoane de drum comunal în lun gime de 11 ki lo m e tri, ca drum asfaltat. În perioada 2007-2009 am reuşit implementarea unui proiect privind alimentarea cu apă a satelor Mogoş, Poienile Mogoş (parţial), Valea Ţupilor, Mămăligani şi Bârleşti, iar în prezent se lucrează la extinderea acesteia, în prezent reţeaua de apă fiind de 9 kilometri. Printr-un proiect PHARE am dotat primăria cu aparatură IT modernă, dar şi cu mijloace moderne auto-tehnice(taf, buldoescavator, autobasculantă), iar în prezent se lucrează la reabilitarea şi modernizarea Căminului Cultural, în acest proiect fiind sprijiniţi şi de către Consiliul Judeţean Alba. Am reuşit de asemenea să reabilităm dispensarul medical.

Despre şcoli ce ne puteţi spune, câţi elevi mai învaţă aici ?

-Am reuşit tot în aceşti ani să reabilităm în proporţie de 80% şi şcolile din comună. Astăzi mai învaţă aici 37 de elevi şcolari şi 13 preşcolari, care sunt pregătiţi de cadre calificate.

Care este situaţia retrocedărilor de terenuri în comuna dumneavoastră?

-Până în 2004 a fost retrocedată suprafaţa de 240 hectare către primărie şi peste 400 hectare persoanelor fizice. Din 2004 au mai fost retrocedate primăriei peste 1150 hectare terenuri şi păduri, iar persoanelor fizice peste 350 hectare.

Ce proiecte de viitor pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor de aici aveţi ?

- Avem un proiect care urmează a fi depus pentru finanţare pe Măsura 125 (B), care are ca obiect construirea unui drum pentru exploataţie agricolă şi care să facă legătura între satele Valea Barnii şi Bârzugani în lungime de 7 kilometri. Este o investiţie de 1 milion de euro, benefică pentru gospodăriile din satele Boceşti, Bogdăneşti, Buteşti, Tomeşti şi Bârzugani. Un alt proiect deja aprobat priveşte asfaltarea a peste 5 kilometri din drumurile comunale DC 225 şi DC 151 şi este finanţat de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. De asemenea vizăm reabilitarea reţelelor de electricitate care în mare parte sunt învechite şi pietruirea a unor drumuri din Valea Mlăcii, Negreşti, Bârbeşti şi Onceşti. Ne-aţi spus totuşi că oamenii de aici migrează, iar investitorii nu se înghesuie să investească în zootehnie, în agricultura montană.

Care credeţi că este cauza ?

-Din nou trebuie să vorbim de infrastructură. Legăturile rutiere sunt foarte proaste, legătura cu oraşul Abrud este realizată odată în zi, iar cu localitatea Alba Iulia tot la fel. Drumurile judeţene care fac legătura cu localitatea noastră nu sunt asfaltate. O a doua cauză este lipsa locurilor de muncă, oamenii de aici trebuie să parcurgă peste 60 de kilometri zilnic pentru a putea pune pe masă copiilor, o pâine. O speranţă s-ar întrevedea tot din minerit, dezvoltarea mineritului la Roşia Montană, Bucium ori Roşia Poieni.

Ce şansă credeţi că ar putea avea comuna pentru a se putea dezvolta în viitor? -Eu cred în dezvoltarea şi promovarea turismului şi în special al agroturismului. De aceea am iniţiat un proiect care are ca obiect construirea unui Centru de informare turistică chiar în centrul comunei şi a unui punct de refugiu pentru turişti în satul Valea Barnii, obiective pe care le consider obiective benefice pentru cei care vizitează traseele turistice, Cheile Râmeţului, Detunatele, Ponor, un proiect în valoare de 8 miliarde lei.

Spune şi altora

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•