Renumele sunătoarei ca medicament este, în momentul acesta, probabil cel mai solid, fiind cea mai bine documentată din punct de vedere ştiinţific, dintre toate plantele medicinale.

Anual, mii de tone de sunătoare se transformă în medicamente. Aceasta pentru că sunătoarea a acaparat o aşa-numită piaţă în plină dezvoltare, aceea a medicamentelor de sinteză antidepresive. Zeci de studii şi teste de laborator şi clinice arată că sunătoarea este de un extraordinar ajutor pentru reechilibrarea sufletească. Apogeul acestor studii a fost un experiment-gigant, făcut în Germania pe nu mai puţin de 3250 de pacienţi suferind de depresii în diferite forme, care au obţinut rezultate de excepţie, prin folosirea remediilor pe bază de sunătoare. Sunătoarea (Hypericum perforatum) creşte prin fâneţe, pe pajişti, prin poieni, la liziera pădurii ori chiar pe marginea drumului. Tulpina plantei atinge până la un metru înălţime, dar cel mai frecvent are 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele ei cu puncte roşietice-ruginii şi marginea întreagă, este incofundabilă. O găsim pe tot cuprinsul României, din zonele de câmpie şi până în regiunile montane. Se culege vârful tulpinilor înflorite, prin tăiere, în zilele uscate şi însorite. Uscarea se face la umbră, în locuri foarte bine aerisite, în strat gros de maximum un centimetru şi jumătate. După uscare, iarba de sunătoare se păstrează în pungi de hârtie, în locuri lipsite de umiditate şi fără lumină.

Pulberea de sunătoare

Se macină foarte fin, cu râşniţa electrică de cafea tulpinile uscate de sunătoare, după care se cern printr-o sită fină (cum ar fi cea pentru făină albă). Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum cincisprezece zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ repede). De regulă, se administrează de 4 ori pe zi, câte o linguriţă rasă, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.

Infuzia combinată de sunătoare

În jumătate de litru de apă se pun la macerat 3-4 linguri de sunătoare mărunţită vreme de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de sunătoare, care se foloseşte intern (1-2 căni pe zi). (va urma)

Spune şi altora

• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
•